In Joia Mare se praznuieste spalarea picioarelor ucenicilor de catre Mantuitorul, Cina cea de Taina, rugaciunea din gradina Ghetsimani si vinderea Domnului de catre Iuda. In aceasta zi de joi, ai interzis la mai multe lucruri!

In seara acestei zile crestinii merg la Denia celor 12 Evanghelii. Prin Sudul tarii, fetele fac cate 12 noduri unei ate, punandu-si la fiecare cate o dorinta si dezlegandu-le cand dorinta s-a implinit. Acesta ata si-o pun sub perna seara, crezand ca-si vor visa ursitul. Tot aici se pastreaza obiceiul de a spala picioarele celor din casa (copii) de catre femeile mai in varsta.

In Vestul tarii, o familie care prepara painea pentru Paste, pentru biserica, o aduce acum cu vase noi, cu lumanari si vin, pentru a ramane pana la Pasti. Din Joia Mare pana in ziua de Pasti se zice ca nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se toaca.

In traditiile romanilor, Joia Mare se mai numeste Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joimarita. Ea este termenul pana la care femeile trebuiau sa termine de tors canepa. La cele lenese se spunea ca vine Joimarita sa vada ce-au lucrat. Iar daca le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o femeie batrana mergea pe la casele cu fete mari si dadea foc canepii netoarse. Sau copiii, unsi pe fata cu negreala, mergeau sa le indemne la lucru pe fetele de maritat si sa primeasca oua pentru incondeiat de Paste, zicand: "Catii / Matii / Toarse caltii; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate tolul sa ti-l vaz! / Si de-l ai, / Sa te - nduri si sa ne dai / Cele oua - ncondeiate / De acolo din covate".

Joia Mare este considerata binefacatoare pentru morti. Acum se face ultima pomenire a mortilor din Postul Mare. In Oltenia si acum se fac in zori, in curti si / sau la morminte focuri pentru morti din boz sau nuiele; se spune ca ele inchipuiesc focul pe care l-au facut slujitorii lui Caiafa in curtea arhiereasca, sa se incalzeasca la el, cand Iuda l-a vandut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfantul Petru, cand s-a lepadat de Hristos. In unele locuri (Zona Clujului) de Joia Mare se striga peste sat. Dar strigarea o facea Voevoda Tiganilor - un flacau caruia i se comunicau abaterile fetelor si feciorilor din Postul Mare.

Joia Mare este cunoscuta mai ales, in cultura populara actuala, ca ziua in care se inrosesc ouale; pentru ca se spune ca ouale inrosite sau impistrite in aceasta zi nu se strica tot anul. De asemenea, oamenii cred ca aceste oua sfintite si ingropate la mosie o feresc de piatra. Ouale se spala cu detergent, se clatesc, se lasa la uscat, apoi se fierb in vopsea. Pe langa oua rosii, romanii contemporani mai vopsesc ouale si in galben, verde, albastru. Unele gospodine pun pe ou o frunza, apoi il leaga intr-un ciorap subtire si asa il fierb, ca sa iasa "cu model". Mai demult, ouale se vopseau cu coji de ceapa, cu sunatoare (pojarnita), cu coaja de crin rosu sau cu flori de tei; luciul li se dadea stergandu-le, dupa ce s-au fiert, cu slanina sau cu untura, potrivit crestinortodox.ro

In Joia Mare, nu se fac sub nicio forma parastase. A savarsi slujba parastasului si in Sfanta si Marea Joi este cu totul nepotrivit. De ce? In primul rand, astfel de slujbe nu sunt reglementate de nici o carte de cult ori cu randuieli tipiconale.

In al doilea rand, din cauza faptului ca in fiecare zi din Saptamana Sfintelor Patimiri, tot ceea ce auzim si vedem duhovniceste, tot ceea ce traim este „mare si sfant”, reprezentand participarea noastra la suferinta Marelui Rastignit – Hristos Domnul, care este centrul intregului program liturgic al saptamanii premergatoare sarbatorii pascale.

Conform invataturilor Triodului, consemnate si in manualele de liturgica, pomenirea celor adormiti se savarseste doar in sambata a doua, a treia si a patra din Postul Mare. De ce? Deoarece in sambata primei saptamani il pomenim pe Sfantul Teodor, iar in a cincea o cinstim in chip deosebit pe Sfanta Fecioara Maria (amintim ca vineri seara se slujeste denia acatistului Bunei Vestiri, care in fapt reprezinta utrenia zilei urmatoare). Triodul, cartea cuprinzand randuielile specifice Postului Mare, dupa slujba pentru cei raposati din sambata a doua, aminteste ca „in acest chip se face slujba pentru cei morti in trei sambete ale Sfantului Post, cand nu cade nici unul din cele trei praznice: ale Sfantului Ioan inaintemergatorul, al Sfintilor 40 de Mucenici sau Bunavestire”.

Numai urmand randuiala Bisericii, vom putea trai intens zilele dramatice ale Sfintelor Patimiri si mortii Domnului Hristos, constientizand importanta pregatirii, a solidarizarii cu Izbavitorul nostru, ca sa implinim ce spune cantarea: „astazi ma ingrop impreuna cu Tine Hristoase, si maine inviez impreuna cu Tine in duh”.

Sursa: realitatea.net