In sfarsit o parte din doleantele romanilor a prins contur. Demisia lui Emil Boc a venit intr-un moment in care nimeni nu era pe faza. Protestele incepusera sa isi piarda din elan, iar codul politic portocaliu tinea lucrurile pe loc, asteptandu-se o rezolvare de la sine si mai putin o decizie atat de ferma precum cea a fostului premier. Mai raman insa doua mari expectante: cea referitoare la organizarea alegerilor anticipate, urmata mai apoi de demisia presedintelui Basescu.

O prima victorie apartine multimii, insa batalia finala poate produce rezultate imprevizibile. Rolul de jucator al presedintelui, isi va pune amprenta si asupra actiunilor de pe scena politica actuala dar si cea viitoare. Este greu de crezut ca in aceste noi situatii, cum ar fi numirea noilor ministri, Basescu a stat deoparte, detasat de sarcinile guvernamentale si ignorant la suferintele PDL-ului. Iar daca aparent acesta a reusit sa ocupe rolul de simplu spectator, este greu de crezut ca in acest interval nu au fost facute calcule necesare pentru evitarea organizarii alegerilor anticipate. De la demisia lui Boc la alegeri anticipate s-ar putea sa fie insa un drum foarte lung, tinand cont ca Vechea Putere si totodata Actuala Putere din Umbra nu va fi de accord sa cedeze atat de usor carma tarii.

Desi USL-ul milita cu atata fervoare asupra importantei dialogului politic, se pare ca demisionarea lui Emil Boc si inlocuirea acestuia cu fostul ministru de externe Razvan Ungureanu nu au produs efectele scontate. USL insista asupra necesitatii organizarii cat mai rapide a alegerilor anticipate, pe cand coalitia de la guvernare se afla intr-un demers profund de instruire a noilor ministri.

La un prim contact cu imaginea noului cabinet, am putea afirma ca actualii ministri formeaza un simplu grup de fatada, manevrati din spate exact de cei pe care i-au inlocuit. Pe de alta parte, exista voci care sustin ca acest guvern a fost creat special, pentru a cadea in Parlament, ceea ce ar insemna un pas rapid catre alegeri anticipate. Clar este insa, faptul ca noii ministri, sunt tinerii politicieni de pe scena politica actuala. Increderea in dorinta acestora de schimbare, in aplicarea unei viziuni proprii asupra noilor programe politice, va putea eradica putin cate putin din imaginea dezastruoasa a partidului.

Totusi, intr-o perioada de criza economica si de instabilitate politica si sociala ne putem intreba daca au dobandit acestia competentele necesare pentru manuirea acestor dure provocari? Tineretea nu este intotdeauna remediul eficient pentru revigorarea partidului, mai ales pentru guvernarea unei intregi natiuni. Raman mari suspiciuni privind lipsa experientei acestui nou guvern. Insa atata agitatie pentru nimic, nu e recomandabila. Este greu de crezut ca formula actuala de guvernare va fi atat de stabila, incat la prima furtuna sa nu se clatine in toate directiile!

Numirea lui Ungureanu in functia de prim ministru a fost intr-o oarecare masura una neasteptata. Indepenta sa politica pare a fi atuul, care l-a diferentiat de ceilalti. Paradoxal sau nu, acesta este singurul asupra caruia nu a planat niciodata vreo acuzatie de coruptie sau alcoolism, insa se ,,bucura” de eticheta de a fi primul inalt demnitar care a fost suspectat ca fiind unul dintre agentii de servicii secrete straine. Din acest punct pornesc o serie de nedumeriri legate de motivele pentru care Ungureanu a fost ales pentru ocuparea acestui post atat de ravnit. In contextul unei crize economice, sociale si politice in care Romania se afunda tot mai tare, in fruntea guvernului este numit un inalt demnitar, diplomat in relatiile externe. Este adevarat ca s-a militat foarte mult pe necesitatea ocuparii acestei functii de catre un tehnocrat, dar cu totii ne-am fi asteptat la un expert in domeniul economic si mai putin la unul in domeniul spionajului.

Dar de ce tocmai acum au avut loc aceste modificari? Nu mai tine de domeniul incertitudinii faptul ca PDL se afla intr-o continua scadere in sondaje. Este nevoie de o reformare a partidului, din interior. PDL-ul trebuie sa isi recladeasca credibilitatea chiar si in ceasul cel din urma. Insa, credibilitatea nu se poate contrui daca nu exista compromis, sustinere, omogenitate cel putin la nivel partidului.

In ceea ce priveste UDMR-ul, contextul actual pare a-i fi prielnic. Importanta sa pe scena politica nu mai poate fi negata, din contra PDL-ul se sprijina, isi pune sperantele in partidul maghiarilor. Intr-o pozitie atat de oportuna a ajuns UDMR-ul, incat acesta isi permite sa oscileze ba intre dorinta de sustinere a actualului guvern, ba pentru sustinerea organizarii de alegeri anticipate. Mai mult decat atat, UDMR-ul pare purtat de valul justitiar. Doreste sa se revina la salariile si pensiile care au fost taiate de cabinetul Boc ( probabil a fost omis faptul ca aceste decizii nu puteau fi luate fara sustinerea lor).

Insa o singura variabila lipseste din ecuatie si anume cea a fondurilor. De unde domnilor ministri vor fi luatii bani pentru achitarea salariilor si pensiilor? Din imprumuturi ce vor fi facute din nou pe o perioada de cativa zeci de ani, sau sa intelegem ca banii au fost dintotdeauna la locul lor, numai ca s-a asteptat momentul prielenic pentru inapoierea lor? Sau poate, sunteti dispusi sa faceti o cheta la nivelul partidului, si cu banii adunati sa ii impartiti la nerozii care cred in balivernele acestea. Insa prezentul este atat de generos, incat nu trebuie sa ne punem la incercare rabdarea pentru a intelege toate cele ce vor urma…

Foto:evz.ro